Matei

Matei

Comuna Matei este situată în zona Dealurilor Lechinţei, pe cursul superior al râului Meleş în partea de vest a judeţului Bistriţa-Năsăud la o distanţă de 30 km de municipiul Bistriţa. Comuna se învecinează la: nord cu comuna Nuşeni, sud cu comuna Sânmihaiu de Câmpie, est cu comuna Lechinţa, vest cu comuna Chiochis.


Comuna Matei are în componenţă satele Corvineşti.

 

Solurile sunt favorabile culturilor de cereale, livezilor de pomi fructiferi, viilor, păşunilor şi fânaţelor. În unele locuri localnicii au deschis cariere de piatră pentru ridicarea fundaţiilor sau zidurilor caselor. Argilele, marnele, nisipurile şi pietrişurile de pe raza comunei au fost mult timp folosite la fabricarea cărămizilor pentru nevoi personale. În jurul anului 1970 au fost identificate şi puse în exploatare zăcăminte de gaz metan la Fântânele, Beudiu, Corvineşti şi Enciu.


Satul are o vechime de peste 700 de ani atestată documentar. Un anume Ioan Fierarul, atestat documentar din Evul Mediu, ar fi participat la Răscoala de la Bobâlna. Fântânele, mai demult Iuţ (în dialectul săsesc Eisch, Aisch, în germană Neuösch, Eisch, Erbdorf, în maghiară Újős, Szászújős), Moruţ (în dialectul săsesc Marz, Maurz, în germană Moritzdorf, Mauritz, în maghiară Aranyosmóric, Szászmóric, Móric), Matei (Aşezare rurală dacică). Primii locuitori au sosit din Balcani in jurul anului 6000 i.Ch. Astazi majoritatea locuitorilor sunt maghiari. Bidiu (mai demult Bidin, Bidu, în dialectul săsesc Bidda, în germană Bedendorf, Betendorf, Bidda, în maghiară Bödön) şi Enciu (mai demult Ienciu, în dialectul săsesc Intsch, în germană Entsch, Intsch, în maghiară Szászencs, Encs). Între acestea, cea mai veche atestare documentară o are satul Moruţ - 1288. Corvineşti la fost pomeni mai întâi la 1305, Enciu la 1356, iar Matei la 1391.


Urme de locuire străveche pe vatra comunei Matei au fost descoperite în satele Fântânele şi Corvineşti şi au scos la iveală straturi de cultură din perioada de sfârşit a bronzului, din prima epocă a fierului şi din perioada feudală timpurie. Hotarul comunei, de 8602 hectare, se întinde pe cursul superior al afluentului drept al râului Meleş. Acesta izvorăşte din cumpăna de ape a Dealului Jimborului şi se varsă după un curs domol de 27 km în Someşul Mare, la Beclean.


Relieful comunei este alcătuit din asociaţii de culmi domoale, care nu depăşesc 400-500 de metri, cu văi largi, fără terase şi păduri puţine şi terenuri cultivabile pâna în zonele de platou. Pădurile ocupă 14% din suprafaţa comunei şi sunt formate din fag, carpen, stejar, gorun şi mesteacăn. Fauna este în general săracă, animale precum lupul, vulpea, căprioara şi mistreţul sunt întâlnite tot mai rar. Mai des se pot întâlni iepurele, potârnichea, prepeliţa şi cocoşul de mesteacăn. Artera hidrografică a comunei, Râul Meleş, care izvorăşte din hotarul satului Fântânele, adună până la ieşirea din Bidiu mai multe pârâiaşe de pe mici văi depresionare, cu lungimi ce nu depăşesc 2-4 km.

 

Trasee turistice


Matei sat Bidiu - Dealurile Jimborului - Dl. Lechintei/raul Plesa - Biserica din lemn "Cuvioasa Parascheva" sec.17

Înapoi